Tara de provenienta: Romania

Produs in Stupina MiereTVO

Produs 100% Natural

Propolisul, cel mai puternic ANTIBIOTIC NATURAL

Cu tinctura de propolis se pot vindeca urmatoarele boli:

1. Toate bolile interne infectioase care duc la stari febrile - se trateaza cu 30 picaturi/zi. 
2. La menopauza, femeile vor lua, timp de un an, cate 10 picaturi zilnic. 
3. Inflamarea prostatei - se recomanda 30 picaturi/zi. 
4. Hipertensiune - 30 picaturi/zi pana la vindecare. 
5. Inflamarea rinichilor si ficatului - cate 40 picaturi de doua ori pe zi, puse intr-un pahar cu 100 ml de apa calda. Se repeta pana la vindecare. 
6. Angina, faringite, gripe si evitarea unor complicatii - cate 40 picaturi/zi, puse intr-un pahar cu 200 ml de apa calda, combinat cu gargara, de mai multe ori pe zi. 
7. Ulcer de stomac sau enterite - 40 picaturi/zi, in 100 ml de lapte cald. Se bea pe stomacul gol. 
8. Bataturi si cheratite - inainte de culcare, imbibi o bucata de vata in tinctura de propolis si o asezi pe locul dureros. 

9. Afectiuni ale pielii - se freaca zonele afectate (daca e suportat alcoolul) cu tinctura de propolis. Daca alcoolul nu e suportat, trebuie amestecat propolisul intr-o crema. 
10. TBC pulmonar - cate 30 de picaturi de 3 ori pe zi si inhalatii de doua ori pe saptamana. Pentru inhalatie, la 250 ml de apa fierbinte adaugam 100 picaturi de tinctura 
11. Boli micotice intre degete - locurile afectate sunt unse cu tinctura. 
12. Dureri de stomac - 50 picaturi in 100 ml de apa. Se recomanda si in cazul parazitozelor intestinale, de doua ori pe zi, pe stomacul gol. 
13. Dureri de masele - pune vata imbibata in tinctura pe locul dureros. Propolisul curat pus pe gingia dureroasa sau pe maseaua cariata alina durerea si impiedica infectia. 
14. Tinctura se mai poate folosi si in cazul ranilor vechi. Rana trebuie spalata cu extractie de lipan, apoi se unge de mai multe ori cu tinctura de propolis. 
15. Tinctura se foloseste si in cazul arsurilor de gradul I. Rana trebuie unsa de mai multe ori cu tinctura. In aceste cazuri nu se vor forma vezicule.

Albinele îl recoltează de pe diferite plante (cireş, vişin, plop, brad, molid etc.) şi îl transportă în cuib. Cu ajutorul propolisului albinele astupă crăpăturile stupilor şi acoperă cadavrele dăunătorilor pe care îi răpun în interiorul stupului (melci, şoareci, şopârle, bondari) sau cadavrele albinelor moarte pe care nu le pot scoate în afara stupului. S-a constatat că albinele adună propolis de diferite culori (alb, galben, roşu, verde, brun etc.) şi îl transportă ca şi pe polen pe picioruşele posterioare. Recoltarea propolisului de către albine are şi un caracter zonal. În zonele mai reci şi păduroase înclinaţia de propolizare este mai pronunţată faţă de zona de câmpie. De asemenea, toamna şi primăvara albinele propolizează mai mult decât în cursul verii. Albina româneasca, Apis mellifera carpatica, are o tendinţă moderată de propolizare comparativ cu rasele de albine cu tendinţe mai pronunţate de propolizare cum sunt albina caucaziană (Apis mellifera caucasica), albina sahariană (Apis mellifera sahariensis), Apis mellifera anatolica, Apis mellifera scutelata şi altele. Propolisul este o substanţă de culoare brun-deschisă cu nuanţe până la brun-închis şi uneori cu reflexe verzui, puţin solubil în apa dar perfect solubil în eter şi alcool. Propolisul brut obţinut prin răzuire nu cere nici o preparare specială, iar conservarea nu pune nicio problemă deosebită. Propolisul se ambalează în pungi de plastic etanşe, pentru a se păstra astfel principiile active ale propolisului, aşezate în lădiţe de lemn căptuşite cu hârtie. Propolisul fiind solubil în alcool etilic la rece, se pot uşor prepara soluţii filtrabile.

Studiile moderne privitoare la proprietăţile acestui preparat natural i-au uimit pe oamenii de ştiinţă: nu mai puţin de 21 de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite, 30 de tipuri de virusuri (incluzând şi varietăţile lor) sunt distruse de către propolis, care este cel mai puternic medicament antiinfecţios cunoscut.

Iar proprietăţile sale terapeutice nu se opresc aici, eficienţa sa fiind demonstrată în nu mai puţin de 200 de afecţiuni.